Dacă deții o companie sau ai un rol activ în organizația pentru care lucrezi, cel mai probabil te-ai gândit la un moment dat la una dintre următoarele întrebări: “Cine e consumatorul meu?”, “Ce să fac astfel încât consumatorii să îmi cumpere produsele/serviciile?”, “Unde caută consumatorii informații despre produsele/serviciile pe care le achiziționează?”, “Cât ar plăti consumatorii pentru produsul meu/serviciile mele?”. Pentru a răspunde acestor întrebări, am lansat Enciclopedia cercetării de piață, o serie de articole menite să îți ofere suport și ghidare în a afla mai multe despre consumatorii și clienții tăi.

Dacă săptămâna trecută am discutat despre modul în care se construiește o cerere de cercetare de piață (brief), astăzi vom vorbi despre diversele metodologii de cercetare de piață existente.

În primul rând, metodologiile clasice de cercetare de piață pot fi de două feluri: cantitative sau calitative. În ultimii ani însă, la acestea se adaugă și o categorie mixtă, la întrepătrunderea dintre calitativ și cantitativ. Astăzi ne vom axa asupra metodelor de cercetare de piață cantitative, care sunt foarte potrivite atunci când ne dorim să ne răspundem la întrebări cuantificabile (ex: câți utilizatori ai produselor/ serviciilor mele există pe piață?, câți clienți sunt satisfăcuți cu produsele/ serviciile mele?, câți oameni intenționează să renunțe la serviciile mele în următorul an?). În funcție de metoda de culegere a datelor utilizată, putem vorbi despre:

1) CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing) – probabil cea mai răspândită metodă de culegere a datelor, interviurile telefonice sunt foarte utile atunci când vrem să acoperim plaje mari de oameni, din diverse areale. Unul dintre principalele dezavantaje ale acestei metode este faptul că nu are aplicabilitate pentru anumite tipuri de studii care presupun arătarea unor stimuli respondenților (ex: testare de reclamă, testare de concept). De asemenea, implică resurse de timp mari și operatori care să fie foarte bine formați pentru a aplica aceste chestionare telefonice, fără să influențeze alegerile respondenților.

2) CAPI (Computer Assisted Personal Interviewing) – o altă metodă de culegere a datelor foarte răspândită, interviurile față în față sunt foarte potrivite atunci când dorim să acoperim anumite tipologii de oameni greu de găsit (ex: clienți care au renunțat la serviciile unei anumite companii) sau când ne dorim să suprindem rezultate la un anumit moment (ex: votanții care ies din secția de vot). Printre dezavantajele acestei metode se numără costurile foarte mari și durata foarte mare de timp implicate pentru trimiterea operatorilor pe teren, precum și pericolul influențării răspunsurilor obținute.

3) CAWI (Computer Assisted Web Interviewing) - o metodă de culegere a datelor care începe să fie din ce în ce mai utilizată datorită creșterii penetrării internetului, chestionarele aplicate online oferă avantajul costurilor mai mici, a timpului mai mic de culegere și a lipsei prezenței operatorilor de interviu. Cu toate acestea, există puțin control asupra persoanei care răspune la aceste sondaje, precum și a faptului că anumite produse/ servicii nu au o clientelă reprezentativă în mediul online.

La cele 3 tipuri de studii cantitative de mai sus, se mai adaugă și CLT (Central Location Testing), o metodă din ce în ce mai rar folosită datorită costurilor și eforturilor logistice foarte mari, dar care oferă un mediu controlat de testare a anumitor produse/ concepte de marketing, prin strângerea respondenților într-o locație.

În funcție însă de obiectivele de business avute în vedere, agenția de cercetare de piață poate face cea mai bună recomandare cu privire la tehnica utilizată.

Nu pierde următorul articol din seria “Enciclopediei cercetării de piață” lansate de Questia Group's. Săptămâna viitoare o să publicăm mai multe informații despre a doua categorie a metodologiilor de cercetare de piață, cele calitative.